Mici mari bucurii

Despre asta am mai vorbit. Adica despre tema generală a micilor bucurii de fiecare zi. Sau poate, pe vremuri, mari bucurii? Nu ştiu de ce mi-am amintit azi de asta, poate pentru ca de cateva zile discut de carţi cu multa lume? Sau pentru că tânjesc după linişte şi după altceva decât rutină?

Cum era acum 15 ani? Pai era atât de simplu… Mă aşezam turceşte in iarbă, în parc, cu câţiva covrigi calzi cu sare şi cu mac, cu o sticlă din sticlă verde, de un litru, cu apă minerală Borsec, cu un walkman de duzină emiţând la maximum Nirvana unplugged în căştile pârâitoare de pe urechi şi în braţe cu Baudelaire sau Sienkiewicz sau Bulgakov luate de la anticariat. Erau nişte clipe perfecte, sferice, în care nu îmi păsa că e luni sau e joi sau că ar fi trebuit să fiu la ora de istorie… sau cu comisioane la bunică-mea sau aiurea, în alte părţi şi în alte realităţi. Nu mai aveam nici un ban în buzunar după aventurile aburinde cu mac şi cu maeştri şi margarete dar clipa următoare era atât de departe şi de neînsemnată… Şi ce gust avea fiecare cuvânt! Şi ce înţelesuri fiecare înghiţitură de apă chiar şi trăzvită, uitată la soare fără dop de cauciuc… Şi ce frumoase şi sălbatice erau ploile, ruperile de nori despletite şi nebune când jacheta de blugi în stil depeche servea drept umbrelă numai pentru paginile tipărite, pentru că fruntea oricum nu era nici atât de importantă şi nici atât de fragilă!

Iar azi? Confort de patru pereţi străjuiţi de termopane a la francais… în moţul patului. Un castron de aripioare picante de la fast food – nesănătos dar gustos obicei. O bere. Două. Sau trei chiar. Maeştrii barocului, Bach, Albinoni… la cd cristal clear. Şi laptop (de împrumut, grrrrrrr) cu microsoft reader şi e-books. Llosa, Terry Pratchett, Cărtărescu, Paolini, Vonnegut (!!). Acelaşi gust? Aceeaşi ploaie? Aceeaşi iarbă şi gustul orelor chiulite? Sau doar o oglindă palidă şi o nostalgie de o clipă, printre rutină şi cinism? Şi totuşi, cu câţiva ani mai matur. Sau blazat? Şi totuşi, cu câţiva ani mai serios. Sau snob? Şi totuşi, cu câţiva ani mai… îndrăgostit. Mai fericit decât atunci de cele mai multe ori. Mai trist decât atunci când visez şi rămâne doar vis. Mi-e dor de copilul ăla, cu iubirea şi gandul de acum.